Fara coloana: Unde pierde teren jurnalismul obiectiv din Romania

Acum mai multi ani, un jurnalist-pilot ce scria pe sectiunea auto a unei publicatii de renume a fost invitat la lansarea unor noi anvelope Michelin, alaturi de mai multi colegi de breasla. Acestia au fost invitati sa conduca, pe o pista special amenajata, masini echipate cu noile anvelope pentru a putea judeca singuri diferentele de calitate dintre noile anvelope si cele vechi.

Jurnalistul-pilot, cu experienta recunoscuta pe acest segment, a dat cateva ture la o viteza si o precizie net superioare celorlalti colegi apoi a sunat la redactie si a spus ca nu are ce sa scrie intrucat noile anvelope nu se diferentiaza cu absolut nimic de cele anterioare. Asa ca publicatia pe care o reprezenta a preferat sa nu publice nimic pe acest subiect.

Nu mica i-a fost mirarea pilotului cand, la cateva zile dupa aceasta, in aproape toata presa de profil au aparut articole laudative la adresa noilor anvelope. Toti jurnalistii se inghesuiau sa scrie cat de precise sunt, ce viteza incredibila poti prinde cu ele, anduranta lor, curbura, design-ul cu adevarat special si alte amanunte care, de fapt, nu se resimteau la drive-test in niciun fel.

Si asta de la jurnalisti cu mult mai putina experienta care conduceau de cateva ori mai incet. Articole laudative copy-paste dupa comunicat, scrise de jurnalisti multumiti de faptul ca li s-a permis “sa goleasca barul” si sa conduca masini de curse.

Povestea citata de mine este scrisa “doar” de revista TopGear, din Marea Britanie si reprezinta un exemplu de cum sa NU faci presa si, mai mult, un exemplu trist dar adevarat asupra unei bune bucati a presei din Romania.

Pornesc de la acest exemplu concludent pentru a putea atinge un subiect “spinos”, despre care se vorbeste “la colturi” dar despre care nu se vorbeste prea mult in public. Mecanismul jurnalismului romanesc este unul corupt(ibil), in care fiecare blogger/jurnalist, fericit ca primeste o firimitura de atentie/gadget/mancare din partea unei companii, este inclinat sa o laude, sa scrie fara sa aprofundeze subiectul, sa faca review-uri “dupa ureche” si dupa specificatiile producatorului fara sa se documenteze cu adevarat si personal. “Pe prietenii” si pe bugete.

Multiplele lansari ale HP din Shanghai mi-au oferit ocazia sa comunic cu multi jurnalisti din diferite state ale lumii, sa compar mediul business din alte tari cu cel din Romania si, in special, mediul online si proiectele pe Internet din diferite state.

Un coleg de-ai mei din Polonia are un proiect personal, lansat din 2008 si specializat pe review-uri IT. El atrage sute de mii de unici pe luna si reuseste sa sustina, profitabil, o redactie de 12 oameni. Am ramas uimit la auzul acestora. Cate publicatii din Romania, independente, se pot bucura de o asemenea performanta? Le numeri pe degetele de la o mana.

Motivul? Jurnalism de calitate, incoruptibil, obiectiv, amanuntit, si o piata sanatoasa unde bugetele de advertising se duc acolo unde ESTE calitate dovedita.

Jurnalisti romani devin experti IT, uneori peste noapte. Toti fac review-uri la produse fara ca macar sa demonteze respectivele gadgeturi. Pur si simplu cred pe cuvant ce scrie in fisa cu care vine produsul – procesor, viteze, compatibilitate. Prea putine publicatii din Romania (sau bloguri) sunt capabile sa inteleaga ca NU viteza cu care publici un articol/review este cea mai importanta, daca vorbim de calitate. Un jurnalist obiectiv, care uneori si “loveste”, evident, bazandu-se pe argumente irefutabile, in produsele unei companii, se va bucura, in timp, de mult mai mult respect decat un bloger care, “la comanda”, scrie laudativ despre cutarica produs, scriind in titlu, pompos, cuvantul “review”.

Vorbeam recent cu un bloger din afara tarii care imi povestea ca a primit in teste un gadget din partea unei corporatii foarte cunoscute la nivel global. Corporatia cumparase si publicitate pe blog-ul respectiv. Produsul primit in teste a primit, pe buna dreptate, un calificativ foarte prost.

Scandal, blogerul este sunat de managerul companiei, de ce a scris asta, ce s-a intamplat, cu ce l-a suparat? “Simplu. Tu ai cumparat la mine trafic, nu articole publicitare. Daca vrei laude, plateste si scriu articol marcat cu “P” in paranteze”, spune blogerul, pastrandu-si coloana vertebrala. Urmare a articolului, compania isi retrage investitiile din site.

La cateva luni, acelasi manager revine cu o noua oferta de publicitate, reinnoire a prieteniei. De ce? Pentru ca respectivul bloger a dat dovada de profesionalism, obiectivitate, recunoscuta de multi din piata.

Blogerii din Romania, cu mici exemple, scriu “pe prietenii”, la comanda, pentru 2-300 de euro, “ia si tu de aici, sa ai ce pune pe masa”. Articolele au inceput sa deranjeze, cititorii “simt” deja, increderea cititorilor este in cadere libera, romanii incep sa prefere publicatii de profil din afara tarii. Traficul scade, jucatorii din piata se plang. Lant al slabiciunilor.


De partea cealalta sunt agentiile si companiile investitoare

Oamenii din agentii din Polonia investesc bugete in proiecte de viitor, in advertising original, nu in organizarea de evenimente de presa unde sunt chemati “x” jurnalisti, sunt serviti cu o cafea si o ciocolata si li se baga sub nas un comunicat de presa “ia de scrie de-aici, ca asa e, cum iti spunem noi!”. Poate aceste cuvinte deranjeaza, dar unii jucatori din Romania, in loc sa investeasca banii in proiecte de advertising inovative (sau macar clasicele bannere), sprijinind si crescand astfel si piata de publicitate online, prefera sa organizeze astfel de adunari ca apoi, la final de an, sa spuna superiorilor “uite, am cheltuit tot! Ne-am facut treaba!”. Apoi tot ei, alaturi de colegii din regii si din publishing se plang ca piata este mica, bolnava, scindata, plina de orgolii si fragmentata, cu o valoare foarte mica.

Solutia? Nu este una simpla insa in mare parte rezida intr-o coloana vertebrala mai putin maleabila a jurnalistilor-blogerilor, in profesionalism, in intelegerea faptului ca fiecare articol cu tenta laudativa bazat (si) pe prietenii/favoruri distruge, incet dar sigur, intreg mediul jurnalistic si implicit duce la scaderea increderii publicitarilor in mass media. Si cu atatea tentatii internationale (a se citi Facebook sau Google), de ce sa investesti bani in pseudopublicatii care se intorc in functie de cum bate vantul?

Pana una alta TopGear.com.uk merge foarte bine. Publicitate la tot pasul, articole amanuntite, obiective si, mai ales, o lauda din partea acelor jurnalisti valoreaza, poate, cat 1000 ale altor publicatii locale. Sad, but true, vorba englezului.

Setari Cookie-uri